Octombrie, Noiembrie, Decembrie
  Cartea Romaneasca, 1972
Poezii selectionate
- Īti aduci aminte plaja?
- Trup amar
- Daca ne-am ucide unul pe altul
- Din apa ieseau trupuri albe de plopi
- Mama
- Cāndva arborii aveau ochi
- Cuplu
- Oh, trupul tau
- Tine ochii inchisi
Cuprins
Iti aduci aminte plaja?, Asteapta sa vina octombrie, Trup amar, La ce serveste bucuria, Dupa felul in care aluneca luna, Despre tara din care venim, Nu-mi voi aminti, Daca ne-am ucide unul pe altul, Adormi, adormi, Clar de moarte, Umbrei mele i-e frica, Cine din mine, Am dreptul, Leagan, Din apa ieseau trupuri albe de plopi, Doi sori, Intr-o suava disperare, Cat timp vorbesc, Trebuie numai sa astept,
Mama, Facand lumina in mine, Invat-m sa ard intunecat, Tu nu ai umbra, Incununata cu floi de mac, N-ai uitat graiul plantelor, Locul nostru, Tu nu vezi niciodata fluturii,
Daca vrei sa nu te mai intorci, Candva arborii aveau ochi,
In mine e inalt, Am fost invatata, Plans care se asculta singur, Toata linistea din univers, Printre frunzele aproape reci, Cuplu, Fara tine, De ce nu m-as intoarce printre pomi, Tu nu esti somnul, Abia incepusem sa simt,
Cine dintre noi, Visez uneori trupul meu, Sunt ca un ochi de cal, Ceata care coboara este pleaoapa, Sa raman singura si goala de gand, Oh,trupul tau, Tine ochii inchisi,
Exil
REFERINTE CRITICE
“Un volum exceptional de versuri este Octombrie, noiembrie, decembrie (1972). Demn de relevat este ca, fara a parasi vechile motive sau teme, daca nu e contraindicat sa vorbim de asa ceva la o poeta care cade pe ele in chip cu totul spontan, nemijlocit, Ana Blandiana tinde totusi la unitate prin eliminarea tuturor chemarilor exterioare, voind a da glas in primul rând propriilor dispozitii lirice intr-o formula din ce in ce mai personala, specifica. E mai intâi pictura unui tinut straniu, fara moarte, de bastina (Despre tara din care venim).(...)
De mult nu s-a mai atins aceasta inaltime in exprimarea (ca in balada populara Miorita) sentimentului iubirii vazut ca un rit nuptial, premergator contopirii cu natura, mortii intelese ca un somn vegetal.”
Alexandru Piru,in Poezia româneasca contemporana, vol. II, Editura Eminescu, 1975

„În Octombrie, noiembrie, decembrie (1972) descoperim poezia erotica a Anei Blandiana, tulburatoare, la prima lectura, prin suavitatea si prin discretia ei […] Motivul iubirii s-a complicat aici cu motivul procreatiei zadarnice, intr-o tesatura care ne surprinde din nou nu prin muzica sau sentimentalitatea poeziei, ci prin jocul savant al premiselor, prin tehnica impecabila a paradoxului […]
A spune ca dragostea cea mai inalta se gaseste asezata in terenul mortii, inseamna a construi un paradox dramatic, sau, poate mai exact spus, inseamna ca poetul a cautat posibilitatea de a-si asuma o drama, usurând-o prin paradox. Esential ramâne faptul ca in poezia Anei Blandiana functia metaforei a fost preluata de paradox.”
Florin Manolescu, in Flacara, 1973

©Copyright 2007-2008 Ana Blandiana web designer Lucia Darian
 
www.anablandiana.eu