| |
Octombrie, Noiembrie, Decembrie |
| |
Cartea Romaneasca, 1972
|
|
| Poezii
selectionate |
|
|
| Cuprins |
•
Iti aduci aminte plaja?, •
Asteapta sa vina octombrie, •
Trup amar, • La
ce serveste bucuria, •
Dupa felul in care aluneca luna, •
Despre tara din care venim, •
Nu-mi voi aminti, •
Daca ne-am ucide unul pe altul, •
Adormi, adormi, •
Clar de moarte, •
Umbrei mele i-e frica, •
Cine din mine, •
Am dreptul, Leagan, •
Din apa ieseau trupuri albe de plopi, •
Doi sori, Intr-o suava disperare, •
Cat timp vorbesc, •
Trebuie numai sa astept,
• Mama, •
Facand lumina in mine, •
Invat-m sa ard intunecat, •
Tu nu ai umbra, •
Incununata cu floi de mac, •
N-ai uitat graiul plantelor, •
Locul nostru, •
Tu nu vezi niciodata fluturii,
• Daca vrei sa
nu te mai intorci, •
Candva arborii aveau ochi,
• In mine e inalt,
• Am fost invatata,
• Plans care se
asculta singur, •
Toata linistea din univers, •
Printre frunzele aproape reci, •
Cuplu, • Fara tine,
• De ce nu m-as
intoarce printre pomi, •
Tu nu esti somnul, •
Abia incepusem sa simt,
• Cine dintre noi,
• Visez uneori
trupul meu, • Sunt
ca un ochi de cal, •
Ceata care coboara este pleaoapa, •
Sa raman singura si goala de gand, •
Oh,trupul tau, •
Tine ochii inchisi,
• Exil |
| REFERINTE
CRITICE |
“Un volum exceptional de versuri
este Octombrie, noiembrie, decembrie (1972). Demn
de relevat este ca, fara a parasi vechile motive
sau teme, daca nu e contraindicat sa vorbim de asa
ceva la o poeta care cade pe ele in chip cu totul
spontan, nemijlocit, Ana Blandiana tinde totusi
la unitate prin eliminarea tuturor chemarilor exterioare,
voind a da glas in primul rând propriilor
dispozitii lirice intr-o formula din ce in ce mai
personala, specifica. E mai intâi pictura
unui tinut straniu, fara moarte, de bastina (Despre
tara din care venim).(...)
De mult nu s-a mai atins aceasta inaltime in exprimarea
(ca in balada populara Miorita) sentimentului iubirii
vazut ca un rit nuptial, premergator contopirii
cu natura, mortii intelese ca un somn vegetal.”
Alexandru Piru,in Poezia
româneasca contemporana, vol. II,
Editura Eminescu, 1975
„În Octombrie, noiembrie, decembrie
(1972) descoperim poezia erotica a Anei Blandiana,
tulburatoare, la prima lectura, prin suavitatea
si prin discretia ei […] Motivul iubirii
s-a complicat aici cu motivul procreatiei zadarnice,
intr-o tesatura care ne surprinde din nou
nu prin muzica sau sentimentalitatea poeziei,
ci prin jocul savant al premiselor, prin tehnica
impecabila a paradoxului […]
A spune ca dragostea cea mai inalta se gaseste
asezata in terenul mortii, inseamna
a construi un paradox dramatic, sau, poate mai
exact spus, inseamna ca poetul a cautat
posibilitatea de a-si asuma o drama, usurând-o
prin paradox. Esential ramâne faptul ca
in poezia Anei Blandiana functia metaforei
a fost preluata de paradox.”
Florin Manolescu, in
Flacara, 1973
|
|
|
