| |
Sertarul cu aplauze |
| |
Editura Tinerama, 1992 (roman)
|
|
| |
|
|
| Fragment
|
| „- Deschide aripile! tip,
plângând in hohote si incercând
sa i le intind cu de-a sila, in timp
ce apa ne ajunge pâna la gât, ne umple
gura si narile, incearca sa inece
sunetele care mai plutesc o vreme pe ape.
- Ce rost ar avea? mai aud. Nu poti fugi din propria
ta carte…
- Ba da, ba da, ma incapatânez sa
hohotesc, sa ma zbat, sa mai câstig o secunda
inghitind lichidul fetid, otravitor. Pot
orice… Eu sânt autorul. Pot s-a schimb…”
|
...
FRAGMENT  ... |
|
|
„Cartea e construita pe principiul
,,ferestrelor” electronice, care se deschid
dintr-un anumit detaliu de meniu, compunând
astfel realitati concentrice, lesne reductibile
la initiala care le-a generat. Romanul lui Alexandru
Serban, scriitor hartuit de Securitate si ulterior
internat intr-un stabiliment de reeducare,
se deschide din romanul autorului acestei naratiuni,
un Alexdandru Serban instalat intr-o astfel
de izolare, mai degraba voluntara, undeva in
Delta, unde incearca sa scrie si unde vede
de-aproape o lume pe care prefera sa o rezume literar
si parabolic in manuscrisul lui. În
fine, romanul-romancierului-care-scrie-in-Delta
se deschide din ,,fereastra” Anei Blandiana
direct, un fel de jurnal care transcrie fapte si
consideratii simultane facerii romanului. Suntem
aici pe un alt palier al realitatii, in care
e vorba de casa de la Comana, de d-l Romi Rusan,
de masina Securitatii care le pazea intrarea la
sfârsitul anilor '80, de prieteni reali, de
tradari si abandonuri, de crampe ale scrisului etc.
Cele trei fire se dezvolta fara poticneli, fara
dificultati de identificare. Finalul rupe brutal
ramele (,,frame”-urile) si impune fiecaruia
dintre cele trei fire epice irumperea bestiala a
realului destructurant, triplu ipostaziat: o Dunare
care se revarsa murdar, trei securisti care sparg
fictiunea si intra in viata autorului lor
si, respectiv, o prozatoare care incearca
sa vina in ajutorul propriilor personaje,
fiind nevoita sa se refugieze… in poezie.
Ultimele cuvinte ale romanului reiau un mic poem,
pe care deja il citisem si in interior,
si care contine una din cheile esentiale: ,,Orice
zbor e o fuga, / Orice fuga o-nfrângere, /
Si totusi, si totusi, / Salveaza-te, ingere.
/ Orice fuga de inger / e o fuga din rai /
Si totusi, si totusi, / Pe-o aripa de plai…”
Pentru ca Sertarul cu aplauze este un roman despre
fuga imposibila, despre obisnuinta cu captivitatea,
despre singuratate.”
Tania Radu, Despre fuga
imposibila, in
Bucurestiul Cultural, nr.1+2, 2005
,,Romanul Anei Blandiana, desi se vrea poem, se
particularizeaza prin constructia elaborata: roman
polifonic, roman in roman, roman despre roman,
roman textualist, metatextual, inter si intratextual,
care se construieste pe masura ce se scrie, care-si
exhiba, problematizeaza si explica structurile,
instantele, finalitatile.”
Raluca Duna, in revista
Luceafarul, nr. 5, februarie 2003)
|
|
|
